Incotro
Cred ca dilemele cele mai mari apar in mintea oamenilor nu atunci cand sunt in cel mai mare c***t, ori cand intampina cele mai multe greutati, ci cand sunt nehotarati. Cand ei in sinea lor nu stiu daca e alba sau neagra, daca le place sau nu le place, daca da sau nu. Cred ca cea mai mare durere e atunci cand spui poate in loc de da, nu stiu in loc de asta vreau, sunt nehotarat in loc de m-am decis, nu imi dau seama in loc de aici e buba, pe aici sau pe acolo? in loc de asta mi-e drumul, trebuie sa ma mai gandesc in loc de stiu deja ceea ce vreau. Esti in deriva. Nu stii unde te duci. Nu ai un scop anume, un tel, o tinta. Mergi aiurea.
Dar si cand gasesti acel ceva, si cand te hotarasti ca asta e drumul pe care vrei sa mergi, atunci se linistesc apele, se vede farul a carui lumina te ghideaza, iti vine forta si motivatia de a ajunge acolo unde vrei, ti se arata in fata ochilor scopul, telul, tinta. Mergi spre ceva.
Si-atunci se muta muntii din loc pentru tine, atunci vine muntele la Mohamed, atunci esti motivat si nu dormi noptile cu un scop anume, atunci lupti mai cu putere, atunci esti mai linistit, atunci simti ca traiesti.
Am avut si am in continuare norocul sa traiesc printre astfel de oameni. Si eu vreau sa fiu un astfel de om. Tot ce pot spune este ca daca ar fi sa separ invingatorii de invinsi, atunci cei care stiu ce vor ar fi in prima categorie.
mi se pare usor exagerata clasificarea oamenilor in invingatori si invinsi. cum adica? daca ma gandesc bine, cred ca fiecare om are in orice moment din viata niste ‘domenii’ in care e invingator si niste altele in care e ‘invins’.
curajul de a accepta tu cu tine lucrurile pe care decizi ca le vrei si cel de spune celorlalti ce ai decis ca vrei sunt de asemenea importante pe drumul spre a te uita in oglinda si a zice: ‘uita, cu asta sunt un invingator.
tu ce crezi ca e mai important: sa afli incotro sau de ce vrei inspre acel ‘acolo’?