Care-i treaba cu blogul meu

Ma gandeam zilele astea care e scopul blogului meu. Unul, evident pentru mine, e profa mea de la seminarul de PR din anul I, care ne spunea cum pe cei din anul III i-a pus sa-si faca blog in loc de examen si cum notele lor finale au fost mai mari sau mai mici in functie de trafic, post-uri si comentarii pe blogurile lor. Eu uram blogurile acum vreun an. La ce rost sa-ti faci jurnal pe net? Scrii degeaba, instrument de frecat menta, confesiuni in fata lumii, etc.

Cred ca de fapt mi-era cam lene sa scriu.

Alt motiv este un prieten bun de-al meu. Sau mai bine zis un fost prieten bun de-al meu. Oricum ar fi, prezent sau trecut, deja i-am ridicat o statuie imaginara in mintea mea, in semn de multumire pentru ce a scos din mine. Vorbisem prin vara cu el, pe scarile unei cladiri din Politehnica, despre cum as putea scrie eu 10 eseuri pe care apoi sa mi le publice el pe undeva. Am ras in sinea mea – nu iti publica nimeni 10 eseuri asa aiurea – dar gestul mi se parea incredibil. Asa ca am zis ok – pana pe 15 septembrie ai pe masa 10 eseuri facute de mine. Pana la data de 31 august n-am facut niciunul dintre ele – acum stau sa ma gandesc daca are rost sa le mai fac sau nu. Oricum la cum arata lucrurile n-o sa mai vorbesc cu el niciodata. Poate sa i le trimit prin posta. Sau telepatic. Ca ma gandesc destul de mult la el.

Ideea e ca incepand cu discutia aia de noapte din Politehnica m-am decis sa-mi fac blog cu adevarat. Am avut doua si inainte, dar erau mai mult o gluma. Am zis ca blogul e o alternativa buna la eseurile respective, chiar daca aveam de gand sa le fac si pe-alea. Asa ca, daca e sa datorez cuiva crearea blogului, acel cineva nu e profa mea de PR, ci my ex best friend. Actually, my best friend for life. My imaginary life.

~ de flybynico pe august 30, 2008.