Where city girl met water, hills and grass

Astazi mi-am dat seama cu adevarat ce inseamna sintagma “city girl”. Mi se parea ca e ceva a la Sarah Jessica Parker si Sex and the City, legat de iesirile la restaurant de dupa amiaza, cu fetele, sau de pantoful marca Manolo Blahnik, sau de costumul x al renumitului designer y, sau de lumea aglomerata a marilor orase, in care dormi ziua si petreci noaptea sau nu dormi deloc.

Ei, vezi sa nu.

Astazi am fost cu niste persoane importante din ecuatia mea emotionala la baraj la Paltinu. Asta e un baraj undeva in judetul Prahova si, ca toate barajele, opreste o apa sa inunde o zona. Bine, plus alte functii gen colectarea apei, etc.

Ceea ce e important e faptul ca, astazi, mi-am dat seama cat de oraseanca am devenit. Si asta nu neaparat intr-un sens bun. Un prim semn a fost momentul in care am inceput sa deplang modul in care m-am imbracat: de parca ma duceam la lucru – camasa, pantaloni si, evident, pantofi. In mod clar, pantofii pe care i-am luat eu n-aveau ce cauta in ecuatia asta. S-au prafuit in ultimul hal si simteam orice pietricica cum imi intra in talpa. Ma gandeam… cine ar fi putut sa se imbrace asa daca nu o city girl? Imi parea rau la orice pas de ce le faceam pantofilor alora. Camasa pana la urma am schimbat-o.

In schimb, a meritat. Privelistea superba si oamenii si mai superbi. Am coborat pana la malul lacului si m-am catarat inapoi. Al doilea semn: dupa 10 metri de urcat, deja am inceput sa gafai. Asa ca am tras concluzia ca ori imi cumpar odata bicicleta aia la care visez de cand m-am intors din Olanda, ori incep sa alerg in fiecare seara. Cand o sa ajung sa gafai dupa 50 de metri, nu dupa 10, o sa fiu multumita si o sa ma opresc (glumesc, spre binele meu, glumesc).

Al treilea semn: nu pot sa cobor si sa urc un deal altfel decat in 4 labe. Chiar ma gandeam… acum vreo 3 ani saream pe-aici in sus si-n jos in doua secunde. Acum… mai greu.

Al patrulea semn: inca o data – nu iti iei asemenea pantofi, cu care in timpul saptamanii te duci la intalniri, prin iarba si prin praf. Mai degraba mergi descult. Ceea ce am si facut.

Am invatat multe din ziua de azi: ca sfarsitul de saptamana e numai bun de petrecut cu oamenii la care tii, in locurile la care tii, ca verdele e mai verde atunci cand stai in el (vezi poza cu iarba), ca daca tipi destul de tare la un deal va tipa si el la tine (adica ecoul, nu altceva), ca motive de a te plange sunt la tot pasul (la propriu), dar motivele de a fi multumit sunt la fel de dese, numai ca am invatat sa le evit in mod sistematic.

Inca un lucru, de care sunt foarte mandra si cu care o sa inchei: am condus azi tot drumul de intors de la Paltinu – asta inseamna doua portiuni de drum drept, 21 de gropi, 2 portiuni cu serpentine, multe masini in trafic si multi oameni pe marginea drumului. A fost excelent. Inainte sa urc la volan ma gandeam ca bag masina prin vreo rapa sau in loc sa o iau la stanga odata cu drumul, o sa o tin tot inainte. Ei, aflati ca nu. Drumul o lua la stanga, eu o luam la stanga. Serpentina se ducea la dreapta, ma duceam si eu dupa ea. Se baga un biciclist in fata, ma bagam si eu in fata lui. Excelent

~ de flybynico pe august 17, 2008.