Don’t fool yourself by thinking we are more than 100 countries on the planet. It’s still one world.
Am fost in seara asta la un LC meeting – pentru cei care nu stiu LC meeting-ul e intalnirea lunara a tuturor membrilor AIESEC Bucuresti – care mi-a placut foarte mult. Trecutul meu prin AIESEC se rezuma zilele astea la prezenta online (ha 
) ha) si la LC meeting-uri, pe care chiar am ajuns sa le apreciez. Ce-mi place la intalnirile astea de 2-3 ore cel mai mult este momentul in care un tanar debusolat picat in Bucuresti de vreo saptamana doua este pus in situatia de a-si prezenta tara (alta decat Romania) in fata a vreo 20-30-40 de oameni. Unii nu stiu ce sa zica, altii se balbaie, altii o tin in “aaaaaa…”. Dar altii, cum a fost un tanar mexican in seara asta, ma fac sa-mi aduc aminte de ce traiesc pe lumea asta. Tot asa, luna trecuta, un trainee (ca asa se numesc extraterestrii ajunsi in Bucuresti pe calea aerului, vaporului sau altui mijloc de tractiune-transport, din toate colturile lumii) din Camerun, mi-a dat o lectie frumoasa despre optimism, vitalitate si cantitatea de lucruri pe care o poate face cineva fara sa simta efortul. Sunt sigura ca nu asta a intentionat sa transmita, dar chiar ma bucur ca asta am inteles.
Revenind la mexican: un tip plin de viata, foarte “passionate” (ca sa citez) si “lively” (ca sa adaug eu), cu simtul umorului si foarte entuziasmat de ce vede in Bucuresti. In seara asta gazduia un “cooking night” (un pretext a la AIESEC ca sa te intalnesti, mananci, vorbesti plus alte lucruri – la alegerea fiecaruia) cu tequilla, burritos si alte preparate mexicane, la care m-as fi dus si eu, daca n-as fi avut bagaje de facut pentru maine dimineata si cateva alte lucruri de scris.
Cel putin, daca tot nu ma duc la cooking night, macar in seara asta mi-am reintarit una din convingerile mele:
Clar o sa calatoresc mult in viata asta. Incep de maine, cand plec la Cluj, si continui saptamana viitoare, cand, daca imi pleaca avionul, ajung prin Bruxelles, Amsterdam si Viena.
Lasă un Răspuns