“Nicoleta din Ploiesti”

Am fost zilele astea pe-acasa, cred ca a doua sau a treia oara dupa Craciun. Bucurestiul asta te prinde, sau nu orasul in sine, ci lucrurile pe care apuci sa le incepi si pe care nu le mai poti lasa mai apoi.

Dar despre ce vreau sa vorbesc este cat de frumos si inflorit iti poate parea un oras de care te cam plictisisesi acum doi ani, din care vroiai sa pleci pentru ca il considerai cam mic si inghesuit pentru marile tale planuri de viitor – nu ca Bucurestiul, fizic vorbind, ar fi mai putin ingesuit. Superb. Dupa ce am coborat din tren, la 10 noaptea, am admirat campul langa care se afla gara, am admirat ghereta Puiul Fugarit, m-am urcat in masina si am ajuns acasa. Drumul mi se parea atat de lin si de frumos, iar cand urcam scarile blocului in care locuiesc – locuiam ?!?! pana nu de mult – ma gandeam la cum urcam aceleasi scari cand ma intorceam de la liceu, cum le coboram cand ma duceam la examen sau cum le urcam din nou – putin tiptil – cand ma intorceam seara din oras. Superbe scari. Plus ca miros a proaspat vopsit. )

Ce vreau sa spun e ca e intotdeauna bine sa te intorci acasa. Do that more often.

~ de flybynico pe aprilie 12, 2008.