The best motivation video.
Trei ore de petrecut in Serendipity pe 8 iunie
•iunie 1, 2009 • Scrieti un comentariuHey guys,
Vreau sa va arat un proiect frumos facut de tinerii din AIESEC Bucuresti pentru alti tineri ca si voi: Life Portaits. Iata mai jos despre ce e vorba. Va puteti inscrie online pe site-ul proiectului pana pe 6 iunie.
„Omul de lângă tine” – aparent nimic impresionant, o asociere cu denumire de film, melodie dar … dincolo de acest iz livresc, sentimental, sintagma conţine o realitate umană la care devenim cu toţii sensibili, care ne alungă teama de singurătate, care ne ajută să ne „întregim” fiinţa, care ne conturează personalitatea.
Omul de langă mine, omul de langă tine, este omul cu care poţi împărţi aspiraţii, bucurii, împliniri. Este omul simplu dar care prin relatarea experienţelor marcante devine actorul principal din acest „teatru sublim”, actorul pe care l-ai apreciat dintotdeauna, actorul care ţi-a fost model de viaţă, actorul pe baza căruia ţi-ai clădit vise, sentimente, trăsături definitorii de caracter.
AIESEC Bucureşti, prin intermediul evenimentului „Life Portraits” te pune faţă în faţă cu relatări, evoluţii, modele care te fac să vibrezi, să conştientizezi modul în care trăieşti printre oameni şi te comporţi atât ca acţiuni exterioare cât şi ca substanţă lăuntrică, morală a gesturilor tale.
Luni, 8 iunie, între orele 15:00 – 18:00 ai posibilitatea să te întâlneşti cu Oliver Lusting, Liviu Beriş, Bancea Neculai, Felicia Filip, Cristian Mihăilescu, Sandra Pralong şi Alexandra Popovici, pe „tărâmul” „Serendipity” de pe strada Dumbrava Rosie, nr. 12, pentru a avea propria ta „carte” scrisă special pentru tine.
Lor nu le este frică de visuri măreţe!
Ţie îţi este?
Elena Bâra
Ai ocazia să participi la eveniment, aplicând pe site-ul: life-portraits.aiesec.ro, până pe data de 6 iunie.
B.FIT in the street
•mai 28, 2009 • 2 ComentariiIn seara asta am fost in strada.
La B.FIT, festivalul international de teatru in strada care isi are a doua editie zilele acestea in Bucuresti. Mai precis intre 28 si 31 mai.
Vi-l recomand, e un mod bun de a petrece cateva ore in oras, fara a plati vreo taxa si fara obligatii 
Eu am fost in Piata George Enescu, langa Ateneu, unde Compania Antagon (nu stiu cine sunt, dar o sa aflu in curand) a avut spectacolul “Time Out”.
Mai jos aveti cateva fotografii de la evenimentul cu pricina. Iesiti si voi de maine in strada.
La 03:47. Planuri de zi gandite in noapte
•mai 28, 2009 • 2 ComentariiCred ca a mai venit momentul sa scriu. Nu despre monici si muzicute, ci despre lucruri serioase. De-ale mele serioase 
Nu e o perioada prea linistita pentru mine si nici prea frumoasa. Multe schimbari, multe emotii, incertitudine peste tot. Despartiri si regasiri.
In cateva saptamani o sa ma despart de studentie si nu stiu inca daca o sa ma despart si de tara. In cateva saptamani viata mea se va schimba in feluri pe care nici nu pot sa le anticipez acum. Imi place sa controlez ceea ce mi se intampla, atat cat pot, deci evident ca mi-am facut planuri peste planuri, planul A, planul B, planul B prim si chiar planul C. Dar toate aceste planuri sunt facute oarecum pe intuneric si fara sa imi dau seama daca am luat in calcul variabilele care trebuie si nu unele gandite de mintea mea la ore inimaginabile din noapte.
In fiecare noapte cand ma culc mi se duce somnul. Pun capul pe perna si atunci incep sa gandesc. Motiv pentru care, dupa ce imi fac un plan pentru viitorul apropiat, imi fac unul pentru viitorul mediu. Si apoi poate o schita a planului indepartat. In fiecare seara imi fac alt plan. Cred ca am imaginatie.
Oare ce va fi cu adevarat, dincolo de toate planurile mele? De-abia astept sa aflu. E amara asteptarea. Si incertitudinea. Imi inalbeste noptile.
Si aici continuarea…
•mai 25, 2009 • 2 ComentariiSursa: www.natimeir.ro
Am pus cu bold ce e mai interesant. Comentarii personale intre paranteze.
Vestea surprinde mai ales pentru ca, in urma cu doar doua zile, Monica Columbeanu nega zvonurile legate de asocierea sa cu Nati Meir si de implicarea ei in politica. Ba chiar, deranjata de barfele cum ca ar urma sa-i devina consilier de imagine politicianului, sotia lui Irinel a transmis un SMS mai multor ziaristi, care suna astfel: “Astazi, 23 mai, orele 13, am fost invitata impreuna cu sotul meu, la aniversarea zilei de nastere a domnului Nati Meir. Nu mi-am luat nici un angajament legat de participarea mea la campania domnului Nati Meir, si cu atat mai putin la vreo aspiratie la vreun fel de functie politica. Nu am avut, nu am si nu voi avea nici un fel de implicari in politic, ca si sotul meu, acesta fiind un domenu in care nu ne implicam sub nici o forma”. Cum s-a razgandit peste noapte Monica… a explicat chiar ea: “In momentul in care am trimis acel SMS presei nu intelegeam ce anume presupune functia mea. [a inteles in doua zile?] Intre timp, am avut niste discutii, in urma carora am concluzionat ca eu voi facilita o interfata cu presa a domnului Meir. Nu voi compune discursuri, ci doar le voi transmite presei. [deci nu compuneri, ci recitare?] Fac acest pas pentru a pune in aplicare ceea ce invat la scoala (n.r. Monica este studenta la Comunicare si Relatii Publice) [!!! asta ne invata la scoala?], este o provocare si o sansa pe care mi-o ofera Nati Meir”.
Voua vi se pare scris de bine despre Monica in articolul asta? Atunci de ce si-l pune pe blog?
Monica Columbeanu, purtator de cuvant al unui candidat la Presedintie
•mai 25, 2009 • Scrieti un comentariuSi ne intrebam unde ne putem angaja dupa ce terminam facultatea.
Si ne chinuim sa facem cursurile la zi si nu la ID.
Si ne propunem sa facem copii abia dupa ce ne facem o cariera.
Si ne multumim cu joburi entry level platite cu 300 de euro pe luna.
Si speram sa urcam cat mai sus de acolo. Dar nu mai mult de o treapta pe an.
REALITATEA.NET – Monica Columbeanu va fi purtătorul de cuvânt al lui Nati Meir
Ii uram succes in a isi sustine lucrarea de licenta in timp ce va sustine conferinte de presa pentru domnul candidat.
La 03:29
•mai 21, 2009 • 1 comentariuDupa furtuna rasare soarele. Intotdeauna dupa furtuna rasare soarele.
Dispare presa traditionala?
•mai 15, 2009 • 3 ComentariiAm tot vorbit in ultimele luni, in special la facultate, de “pericolul” mutarii presei scrise in mediul online. E de bine, e de rau? Scad tirajele si creste traficul online?
Kenneth Lerer-Hearst ne vorbeste, intr-un discurs tinut la Columbia School of Journalism, NY, despre dezvoltarea new media si efectele asupra presei traditionale. In al doilea film trei moguli din jurnalism (James B. Stewart, Steve Swartz si Norman Pearlstine) vorbesc despre viitorul ziarelor tot la Columbia.
Say hello
•mai 10, 2009 • Scrieti un comentariuDoar doua randuri prin care va atrag atentia ca am adaugat doua bloguri in lista de linkuri pe care le recomand: cel al Cameliei Crisan, o suporterita inflacarata a CSR-ului facut pe bune si Alexandra Zbuchea, ale carei panseuri despre cultura si nu numai le putem citi pe blog.
Dedicated to
•mai 10, 2009 • 1 comentariuI am writing this post for Iolanda.
No matter how much psychology, social psychology, communication or any other science stuff we may know, we always tend to ignore the fact that each and every one of us interact with each other based on the images in our minds that we create about a person, an object, a place, an experience… anything.
Some of us actually know this, literally, but even they don’t act according to this better judgement when the time comes. We say a coin has two faces. Sometimes. Sometimes, for us, it just has one. Well, in fact it has a thousand. A million. A billion faces.
And so does a slap on someone’s face or a kiss on someone’s cheek, going to college or being an MCVP.
We really hardly interact with reality. We pass it by the image we have about it. But in fact we, as humans, never ever get to see how reality looks like, or what it means. Yeah, we are convinced that we a have a pretty good idea about what it means, but we have no clue that, in fact, our actions are based on mere representations in our minds, which dictate how we create reality. We do create it, because our actions are as real as they can be, but what we perceive is an interpretation. A very personal one.
So it’s like that ice man wanting to touch fire. He never gets to touch it, because he melts before getting to it. We operate with reality on a daily basis, but we never get to see the result of it. Just a painting of it, that our mind blindly depicts inside our head.
Remember Friends
•mai 7, 2009 • 2 ComentariiPentru toti cei care s-au uitat vreodata la friends, iata unul dintre cele mai amuzante momente din toate cele zece sezoane ale serialului. Great TV comedy show.
Help me
•mai 5, 2009 • Scrieti un comentariuMa tot chinui sa scriu o invitatie de nunta pentru doi prieteni care se vor casatori in curand. In brief-ul pe care mi l-au dat scrie negru pe alb ca trebuie sa fie o invitatie amuzanta si poate include si o gluma.
In cautarea inspiratiei, am gasit poza de mai jos. Nu o voi folosi, dar o sa ma amuz un pic. hihi
